O mare de ceață se ridică, dansând între întuneric și lumină, ca o amintire a unui vis uitat. Umbrele și formele se contopesc într-un echilibru subtil, unde fiecare linie pare trasată de un artist invizibil. Alb și negru se împletesc într-o poveste fluidă, fără contururi rigide, doar valuri de mister care plutesc într-un spațiu indefinit.

Această compoziție evocă momentul dintre realitate și iluzie, unde fumul se răspândește, iar aerul pare să capete consistență. Este o reprezentare a efemerului, a gândurilor care se disipă ca aburii dimineții. Senzația de mișcare lentă oferă o atmosferă liniștitoare, dar în același timp plină de forță, asemenea unui val care se retrage, lăsând în urmă urme abia perceptibile.

Privirea alunecă printre tonuri și texturi, pierzându-se într-un univers în care lumina și umbra își dispută întâietatea, creând un peisaj abstract al emoțiilor și al visării.